CIUTÁC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac. Vezi definitia »

coțác¹, -ă, coțáci, -ce, adj. (reg.) uscățiv, slab. Vezi definitia »

INTRACARDIÁC, -Ă adj. în, din interiorul inimii. (< fr. intracardiaque) Vezi definitia »

ceac-pác adv. – Așa și așa, potrivit. – Var. (înv.) ceat-pat. Tc. çak pak (Șeineanu, II, 125; Ronzevalle 72; Popescu-Ciocănel 22). Nu este sigur, cum afirmă DAR, că este expresie pe cale de dispariție, cel puțin în Munt. Vezi definitia »

Ortac Vezi definitia »