EOHÍPPUS s. m. gen fosil de ecvide imparicopitate, cel mai vechi strămoș al calului. (< fr. éohippus) Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s.n. Contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. [< fr. opisthotonos, cf. gr. opisthen – în spate, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Ne- + supus. Vezi definitia »

ENDONUCLEÓLUS s. n. aria necolorată dintr-un nucleu. (< engl. endonucleolus) Vezi definitia »

FÁLUS s.n. (Ant.) Reprezentare a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători; (p. ext.) membru viril. [< fr., lat. phallus, gr. phallos]. Vezi definitia »