PIRIMIDÍNĂ, pirimidíne, s. f. 1. Bază slabă organică cu miros penetrant, C₄H₂N₂. 2. Derivat al pirimidinei (1.). ◊ (în particular) Bază (ca citozina, timina sau uracilul) care intră în compoziția acidului dezoxiribonucleic sau a acidului ribonucleic. (terminolog. științif., transf. din piridină) [MW] Vezi definitia »

ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, înglobată unei construcții, având acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziție, sală de sport etc. ♦ Construcție de zidărie în plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. – Din fr. rotonde, it. rotonda. Vezi definitia »

GLADIÓLĂ s. f. plantă erbacee ornamentală, înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie și cu flori mari, variat colorate. (< germ. Gladiole) Vezi definitia »

CRÉTĂ s.f. 1. Carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. Bucată de cretă (1), care servește la scris pe tablă, pe lemn etc. [< lat. creta]. Vezi definitia »

téngheliță (-țe), s. f. – Sticlete (Fringilla carduelis). Mag. tengelice (Cihac, II, 532). Vezi definitia »