EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus. Vezi definitia »

AGÓNIC², -Ă adj. (Fiz.) Curbă agonică = Linie de declinație magnetică zero; agonă. [Cf. germ. agonisch]. Vezi definitia »

BÁZIC -Ă (‹ fr.) adj. 1. (CHIM.) Care are proprietățile unei baze. 2. (Despre roci sau magme) Cu conținut de dioxid de siliciu între 45 și 52 la sută, caracterizate prin excesul de minerale femice, feldspați calcici, și prin culoare închisă. Vezi definitia »

FAMÉLIC, -Ă adj. chinuit de foame; flămând, înfometat. (< fr. famélique, lat. famelicus) Vezi definitia »

DETRÍTIC, -Ă adj. (despre roci) provenit din altă rocă prin fărâmițarea cauzată de agenți externi; clastic. (< fr. détritique) Vezi definitia »