PÚȚĂ, púțe, s. f. (Vulgar) 1. (În limbajul copiilor) Penis. 2. Mucos, țângău. (macedorom. și meglenorom. puță, istrorom. puțę; < produs expresiv, aparținător fam. piț-, care indică un obiect de dimensiuni reduse (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin) și care, după toate probabilitățile, pare să descindă din lat. cf. praepūtium (= prepuț), sălăpūtium (= mormoloc, copil mic), care indică existența unui *pūtium (= mic), cf. de asemenea putus și pittinus, pissinus; lat. *pūtium a fost deja postulat de către P. Papahagi; celelalte explicații nu sunt suficiente: a. din cr. puca < it. pulcella, b. din pol., ceh. pica (= vulvă), c. dintr-un lat. *pupucea, d. dintr-un lat. *pubucea < pubes, e. dintr-un lat. *putea < putus, f. din lat. potta (= labie, buză) g. preindoeurop.) Vezi definitia »

PALPLÁNȘĂ s. f. element de construcție destinat să sprijine terenul unei săpături sau să formeze o incintă în interiorul căreia să se poată executa o lucrare, ferită de infiltrația apei. (< fr. palplanche) Vezi definitia »

SIFILÍDĂ, sifilide, s. f. Erupție apărută pe piele și pe mucoase în faza a doua a sifilisului. – Din fr. syphilide. Vezi definitia »

MĂTĂHÁLĂ s. f. v. matahală. Vezi definitia »

TELOFÁZĂ s. f. ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană. (< fr. télophase) Vezi definitia »