TROHÉU s.m. Picior de vers format, în poezia antică, dintr-o silabă lungă și una scurtă și, în poezia modernă, dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată. V. coreu. [< fr. trochée, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios]. Vezi definitia »

IDONÉU, -ÉE adj. (despre om) care are calitățile cerute și necesare pentru ceva. ◊ adecvat, convenabil, apt, potrivit. (< it. idoneo, lat. idoneus) Vezi definitia »

YANKÉU s.m. Poreclă (ironică) dată începând cu sec. XVIII locuitorilor (părții de est a) Statelor Unite ale Americii de către englezi și francezi. [< engl. yankee]. Vezi definitia »

aoléu, interj. – Vai! Doamne! – Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, văleu, valei, aolică. Creație expresivă, cf. alei. Întrucît multe cîntece pop. încep cu aoleu, pare firesc ca der. aoli, vb., să ajungă să însemne „a spune aoleu”, adică „a se plînge”, și, pe de altă parte, „a cînta aoleu” adică „a cînta ceva ce începe cu aoleu”. Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plînge); aolitură, s. f. (plîngere, jeluire); hăuli, vb. (a chiui, a cînta în mers); hăulit, s. n. (chiot, chiuitură); hăulitură, s. f. (chiuitură), refăcut pe baza pl. cuvîntului anterior. Vezi definitia »

-GÉU elem. geo-. Vezi definitia »