Definita cuvantului epileptic
EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epileptic
ÁLGIC, Ă adj. Referitor la durere; care provoacă durere. [< fr. algique]. Vezi definitia »
POLÉMIC, -Ă I. adj. specific polemicii; critic, combativ. II. s. f. discuție în contradictoriu; luptă de idei cu privire la o problemă literară, științifică etc. (< fr. polémique, gr. polemikos) Vezi definitia »
ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. opus simetriei. ◊ (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ◊ (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. (< fr. antisymétrique) Vezi definitia »
PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. Vezi definitia »
METAMATEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la matematică. II. s. f. știință care studiază teoriile și adevărurile matematice din punctul de vedere al logicii matematice. (< fr. métamathématique) Vezi definitia »