HEMOPTÍZIC, -Ă, hemoptizici, -ce, adj., s. m. și f. (Bolnav) de hemoptizie. – Din fr. hémoptysique. Vezi definitia »

ORATÓRIC, -Ă adj. Referitor la orator sau la oratorie. [< orator + -ic]. Vezi definitia »

ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique) Vezi definitia »

EUTÉCTIC, -Ă, eutectici, -ce, adj. (Despre amestecuri chimice) Care se topește sau se solidifică la o temperatură constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia dintre constituenți. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutectique. Vezi definitia »

STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic. Vezi definitia »