póteră (pótere), s. f. – Patrulă, rond, grup de urmăritori ai unui evadat. Sl. potĕra „persecuție” (Miklosich, Lexicon, 648; Cihac, II, 281), cf. bg. poter, sb. potjera, slov. potir, megl. putirés „a prinde”. – Der. poteraș, s. m. (polițai, ipistat). Vezi definitia »

FECIORÍCĂ, feciorele, s. f. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori galbene-verzui (Herniaria glabra). – Fecioară + suf. -ică. Vezi definitia »

frișcă s. f. sg. spermă. Vezi definitia »

pusătúră, pusătúri, s.f. 1. (înv.) poziție, așezare. 2. (reg.) boală contractată prin farmece; farmec, vrajă (pentru îmbolnăvirea cuiva). Vezi definitia »

MUCÍNĂ s. f. substanță transparentă, hialină, semifluidă, din țesuturile mucoase. (< fr. mucine) Vezi definitia »