argăsí (argăsésc, argăsít), vb. – A prelucra pieile și blănurile, a tăbăci. – Mr. argăses, argăsire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam. – Der. argăsar, s. m. (argăsitor); argăsărie, s. f. (acțiunea de a argăsi); argăsăriță, s. f. (argăsitoare); argăseală, s. f. (substanță de argăsit); argăsitor, adj. (care argăsește). Vezi definitia »

stimarisí, stimarisésc, vb. IV (înv.) a stima. Vezi definitia »

BIHINDISÍ vb. IV. v. bindisi. Vezi definitia »

MERITARISÍ, meritarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A merita. – Merita + suf. -arisi. Vezi definitia »

mucles I. s. invar. liniște, tăcere. II. interj. gura!, zât! Vezi definitia »