pramátie (pramátii), s. f. – 1. Soi, specie, tip. – 2. Lichea, pușlama. – Mr. prămătie „marfă”, megl. primătiiă „marfă”. Ngr. πραμμάτεια „marfă” (Gáldi 235). Vezi definitia »

ANEMOFILÍE s.f. Polenizare prin intermediul vântului; anemogamie. [Gen. -iei. / < fr. anémophilie, cf. gr. anemos – vânt, philos – prieten]. Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în orânduirea feudală) clasă socială dominantă a nobililor. – Din fr. aristocratie. Vezi definitia »

RÉDIE, redii, s. f. Larvă în dezvoltarea gălbezei, cu corpul alungit, plin cu celule germinative. – Din fr. rédie. Vezi definitia »

PLANCTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. [Gen. -iei. / < fr. planctologie]. Vezi definitia »