PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare. Vezi definitia »

STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec. Vezi definitia »

șúba! interj. (reg.) termen folosit de muncitorii forestieri, prin care se dă comanda ca butucul să fie târât cu ajutorul țapinelor; șâba!. Vezi definitia »

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba. Vezi definitia »

zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele Vezi definitia »