ȚARÉVICI, țarevici, s. m. Titlu purtat în trecut de fiul țarului desemnat de a fi moștenitor la tron; persoană care purta acest titlu. [Acc. și țárevici] – Din rus. țarevici, fr. tsarévitch. Vezi definitia »

zbârci! interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc. Vezi definitia »

igúci s.m. (reg., înv.) berbec cu clopot, care conduce toată turma. Vezi definitia »

saci Vezi definitia »

cípci, cipcésc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti. Vezi definitia »