Definita cuvantului ijderi
IJDERÍ, ijderésc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A afla, a descoperi. 2. Tranz. A ațâța, a întărâta. 3. Intranz. A izvorî, a proveni, a se trage. [Var.: ijdărí vb. IV, ijdăní vb. IV, izdărí vb. IV, izdăní vb. IV, jidărí vb. IV, jidărî́ vb. IV, zădărî́ vb. IV] (din sl. izdirati; cf. sb. izdirati se na koga = a se purta aspru (cu cineva), bg. dirjă = a scurma, zadiram = a enerva; celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: 1. cuv. identic cu a îndârji (Cihac); 2. din sl. izgnati = a izgoni, cf. a izgoni (Tiktin); 3. cf. Scriban, care pleacă de asemenea de la un sl. izdirati; der. ijderitór adj., ijderénie s. f., ijderánie s. f., ijdăránie s. f., izdăritúră s. f., zădărâtór adj., zădăreálă s. f.)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ijderi
MERCEDÁRI s.m. pl. ordin de călugări cerșetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creștini capturați de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor. (cf. it. mercede, milă) Vezi definitia »
CRI interj. Cuvânt care imită cântecul greierului. – Onomatopee. Cf. cri-cri. Vezi definitia »
piscuri Vezi definitia »
BURI (‹ fr., engl.) s. m. pl. Afrikaanderi. Vezi definitia »
zori1 s. m. pl. / s. f. pl., art. zórii / zórile Vezi definitia »