oprí (oprésc, oprít), vb. – 1. A reține, a para. – 2. A reține, a conține, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti „a susține” și opor. – Der. opreală, s. f. (oprire, popas; încetare, sfîrșit; închisoare); opreliște, s. f. (înv., oprire, detenție; înv., prohibiție); oprea, interj. (stai, oprește-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susținător); opritoare, s. f. (piedică, obstacol); opritură, s. f. (interdicție; pădure în care e oprită tăierea copacilor). Vezi definitia »

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decât o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente. Vezi definitia »

spumărí, spumărésc, vb. IV (reg.) a aduna smântâna de pe oalele puse la prins. Vezi definitia »

Zaruri Vezi definitia »

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări^[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. Vezi definitia »