AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă. Vezi definitia »

conglăsuiálă, conglăsuiéli, s.f. (înv.) conglăsuire, acord unanim, aprobare, concordanță, învoire. Vezi definitia »

MIMÉTICĂ s.f. (Liv.) Arta imitației. [Cf. it. mimetica]. Vezi definitia »

CHIULÁSĂ s.f. 1. Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Culată (la tunuri). [Pron. chiu-la-, var. culasă s.f. / < fr. culasse]. Vezi definitia »

condicuță, condicuțe s. f. (înv.) document echivalent cu cartea de muncă în cazul prostituatelor aflate în evidența Camerei de Muncă, în care se consemnau vizitele medicale săptămânale. Vezi definitia »