FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. Vezi definitia »

primblúță, primblúțe, s.f. (reg.) fiecare dintre bețișoarele așezate în formă de cruce care susțin fagurii în interiorul stupului; pulțău, pretcă. Vezi definitia »

A AVEA O COMPORTARE AFECTATĂ a se fandosi, a se fasoli, a se prosti. Vezi definitia »

țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare. Vezi definitia »

ORDÚRĂ s. f. 1. murdărie, gunoi. 2. (fig.) obscenitate. (< fr. ordure) Vezi definitia »