INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient). Vezi definitia »

RELEVMÉNT s.n. Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. [Pl. -te. / < fr. relèvement]. Vezi definitia »

FOSFORESCÉNT, -Ă adj. Care prezintă fosforescență, care emite lumină în întuneric. [< fr. phosphorescent]. Vezi definitia »

CHIROMÁNT, -Ă, chiromanți, -te, s. m. și f. Persoană care practică chiromanția. – Din it. chiromante. Vezi definitia »

ADERÉNT, -Ă I. adj. care aderă. ◊ alipit, sudat. II. s.m.f. cel care aderă la o acțiune comună, la un partid etc. (< fr. adhérent, lat. adhaerens) Vezi definitia »