CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.: despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant. Vezi definitia »

péppermint (angl.) [er pron. ăr] s. n., (porții) pl. pépperminturi Vezi definitia »

COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent]. Vezi definitia »

ANDOSAMÉNT s. n. mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe; gir. (< fr. endossement) Vezi definitia »

IRELEVÁNT, -Ă adj. nerelevant. (< engl. irrelevant) Vezi definitia »