QUIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »

RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

GELÍV, -Ă adj. (despre materiale, roci) care se dezagregă sub acțiunea repetată a înghețului. (< fr. gélif) Vezi definitia »

INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. ◊ (Gram.) Modul indicativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune reală. // s.n. 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif]. Vezi definitia »

ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif) Vezi definitia »