ARHI- Element de compunere care servește la formarea unor substantive cărora le dă sens de superioritate, ca: arhipăstor, și la formarea unor adjective cărora le dă sens superlativ, ca: arhiplin, arhicunoscut etc. – Fr. archi- (lat. lit. archi-). Vezi definitia »

pénchi (-i), s. m. – Pițigoi (Fringilla coelebs). – Var. pinchi. Mag. pinty (Cihac, II, 521). Vezi definitia »

ȚINGHILÍNGHI interj. Zgomot care imită sunetul clopoțeilor și al zurgălăilor. – Onomatopee. Vezi definitia »

nardínchi (-iuri), s. n. – (Mold.) Dulceață de fructe. Tc. nardenk (Scriban). Vezi definitia »

arhi- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericești: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Același fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduși din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menționate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existență independentă în rom. Vezi definitia »