SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din scr. skela, bg. skelja. Vezi definitia »

SCÚLPTORIȚĂ s. f. femeie sculptor. (< sculptor + -iță) Vezi definitia »

TENDOSINOVÍTĂ s. f. tenosinovită. (< germ. Tendosynovitis) Vezi definitia »

pârcioácă, pârcioáce, s.f. (reg.) țuică, rachiu de calitate inferioară. Vezi definitia »

ANTIGRÍNDINĂ adj. invar. Care protejează împotriva grindinei. – Anti- + grindină. Vezi definitia »