meditá (meditéz, meditát), vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecții în particular. Fr. méditer; și pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”, comun în limba clasică (observațiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditațiu(n)e, s. f. (gîndire profundă; lecție particulară), din fr. méditation; meditator, s. m. 9profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer. Vezi definitia »

tuta, om prost si idiot Vezi definitia »

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătéz, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Re¹- + împrospăta. Vezi definitia »

EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter) Vezi definitia »

HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater. Vezi definitia »