taifá (-ále), s. f. – Alai, șir de oameni, grup de însoțitori. Mr., megl. taifă. Tc. (arab.) tayfe (Șeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa, ngr. ταïφᾶς. Este dubletul lui taifas, s. n. (taclale, bîrfă, conversație), din ngr. (Gáldi 258), der. tăifăsui, vb. (a sporovăi, a pălăvrăgi). Vezi definitia »

ÁLFA² s. m. invar. (În expr.) Hârtie alfa = hârtie de calitate superioară, fabricată dintr-o plantă exotică. – Fr. alfa. Vezi definitia »

TARIFÁ vb. I. tr. (Rar) A fixa, a stabili un tarif. [< fr. tarifer]. Vezi definitia »

SCROAFA,femeie proasta, sf.1.Curva,animal Vezi definitia »

REBIFÁ vb. I. refl. (Fam.) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a protesta, a se împotrivi. [< fr. rebiffer]. Vezi definitia »