OPÚNE vb. I. tr. 1. a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. 2. a pune față în față, a compara. II. refl. a se împotrivi. (< lat. opponere, după fr. opposer) Vezi definitia »

ELUCUBRAȚIÚNE s.f. v. elucubrație. Vezi definitia »

PRESUPÚNE vb. III. tr. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. [P.i. presupún, conj. -nă, ger. -nând, presupuind. / cf. fr. présupposer, it. presupponere]. Vezi definitia »

CASÓNE s. n. mobilă de forma unei lăzi, cu sculpturi în lemn sau picturi, pentru păstrarea veșmintelor. (< it. cassone) Vezi definitia »

RETROCESIÚNE s.f. Act prin care se retrocedează ceva. [Pron. -si-u-. / cf. fr. rétrocession, lat. retrocessio]. Vezi definitia »