MONAHÍE¹ s. f. (Rar) Monahism. – Monah + suf. -ie. Vezi definitia »

bíblie (bíblii), s. f. – Biblia. Lat. med. biblia, din gr. βιβλία (sec. XVII). – Der. biblic, adj. (biblic). Toate cuvintele compuse modern cu acest cuvînt provin direct din fr.: bibliofil, bibliofilie, bibliograf, bibliografie, bibliotecă, bibliotecar, biblioteconomie etc. Vezi definitia »

CHIMÍE s. f. știință care studiază structura internă și proprietățile corpurilor, transformările și combinațiile lor. ♦ ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. (< fr. chimie, lat. chimia) Vezi definitia »

EURITMÍE s.f. 1. Îmbinare armonioasă a elementelor componente ale unei opere de artă (sunete, mișcări, linii etc.). 2. Funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. ♦ Ritm regulat al pulsului. [Gen. -iei. / < fr. eurythmie, lat. eurythmia, cf. gr. eu – bine, rhythmos – ritm]. Vezi definitia »

PEDIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile de copii; medicină infantilă. (< fr. pédiatrie) Vezi definitia »