RĂȚOͲ, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din rățoi¹. Vezi definitia »

virtilói (-oáie), s. n. – (Banat) Scrînciob. De la *vîrti, forma simplă, nefolosită, a lui învîrti, cf. vîrte-cap, vîrtecuș, cu l expresiv. – Cf. vîrtelnic, adj. (giratoriu, care se învîrtește); vîrtelniță, s. f. (depănătoare), mr. vîrtealniță, din sl. vreteno „fus” sau din bg. vrătenica „depănătoare”, cu același l. Vezi definitia »

arzói, arzoáie, arzói, arzoáie, adj. (înv.) aprins, înfocat Vezi definitia »

PARÓI¹, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din ucr. parij, rus. paroi. Vezi definitia »

știuburói, știuburoáie, s.n. (reg.) groapă adâncă plină cu apă. Vezi definitia »