MONOFAGÍE s. f. Mod de nutriție bazat pe un singur tip de hrană. – Din fr. monophagie. Vezi definitia »

povelénie, povelénii, s.f. (înv.) 1. ordin, poruncă, dispoziție; lege; regulă. 2. (în forma: povolenie) permis, autorizație. Vezi definitia »

HETEROTAXÍE s.f. (Biol.) Dereglare a proprietăților fizice ale unui organ, care poate avea loc fie prin alterarea lui, fie fără aceasta. ♦ Poziție anormală a unui organ. [Gen. -iei- / < fr. hétérotaxie, cf. gr. heteros – altul, taxis – ordine]. Vezi definitia »

DISURÍE s. f. dificultate la urinare. (< fr. dysurie) Vezi definitia »

MUZICOTERAPÍE s. f. tratament al anumitor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale; meloterapie. (< fr. musicothérapie) Vezi definitia »