Definita cuvantului oprire
OPRÍRE, opriri, s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. ♦ Ținere pe loc, reținere. ♦ (Înv.) Interdicție, prohibiție, piedică, opreliște. – V. opri.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oprire
COMBÁTERE s.f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (Log.) Demonstrație a falsității sau a netemeiniciei unei teze. [< combate]. Vezi definitia »
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s. f. Acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra. Vezi definitia »
CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [Pr.: -di-e-] – V. concedia. Vezi definitia »
PROFUNDÁRE s.f. Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. [Cf. it. profondare]. Vezi definitia »
UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. Vezi definitia »