NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. Vezi definitia »

DESPREȚUÍRE s. f. v. disprețuire. Vezi definitia »

care nu ridica praful Vezi definitia »

SĂMĂLUÍRE, sămăluiri, s. f. Operație de tratare a pielii cu sama, înainte de tăbăcire. – De la sama. Vezi definitia »

ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă]. Vezi definitia »