CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori (ciocănitoare), s. f. Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare și larvele lor; ghionoaie. – Ciocăni + suf. -toare. Vezi definitia »

ADĂOGÍRE s. f. v. adăugare. Vezi definitia »

TEMPORIZÁRE s.f. Acțiunea de a temporiza și rezultatul ei; tărăgănare, tergiversare. [< temporiza]. Vezi definitia »

DESFĂTUÍRE, desfătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a desfătui și rezultatul ei. – V. desfătui. Vezi definitia »

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina. Vezi definitia »