MĂGĂREÁȚĂ, măgărețe, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măgăriță (1). 2. (Fam., în expr.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. – Măgar + suf. -eață. Vezi definitia »

a cânta la armonică expr. (tox.) a inhala vapori de heroină de pe o folie de aluminiu încălzită. Vezi definitia »

strécură, strécuri, s.f. (reg.) strecurătoare, răvar, sitișcă. Vezi definitia »

ciúrhă, ciúrhe, s.f. (reg.) turmă de porci. Vezi definitia »

VALÁDĂ, valade, s. f. (Mar.) Concavitate a malului unui fluviu. – Din it. vallata. Vezi definitia »