ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s. f. Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață. ♦ Conflict, ciocnire. – V. înfrunta. Vezi definitia »

NEDISEMINÁRE s. f. nerăspândire; neproliferare. (< ne- + diseminare) Vezi definitia »

FALIÉRE, falieri, s. f. (Geol.) Formare de falii în scoarța Pământului. [Pr.: -li-e-] – De la falie. Vezi definitia »

vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri Vezi definitia »

SECULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [< seculariza]. Vezi definitia »