ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf. -ar. Vezi definitia »

COLINÁR, -Ă adj. cu coline, deluros, cu pante domoale. ◊ (despre râuri) rezultat din pâraie, care șiroiește de pe clinul dealurilor. ◊ (despre plante) care crește pe coline. (<fr. collinaire) Vezi definitia »

AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) Vezi definitia »

PREAMBULÁR, -Ă adj. Care este în legătură cu un preambul. [< fr. préambulaire]. Vezi definitia »

FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai⁴. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar. Vezi definitia »