ACRÓPOLĂ s. f. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple. (< fr. acropole, gr. akropolis) Vezi definitia »

RĂSCOÁLĂ, răscoale, s. f. 1. Răzvrătire spontană și neorganizată a țărănimii oprimate; revoltă, răzmeriță. ♦ Fig. Protest. 2. Fig. Zarvă, agitație. – Din răscula. Cf. sl. rasckola „schismă, despărțire”. Vezi definitia »

MACULATÚRĂ s. f. 1. hârtie veche, deșeuri de tipografie și de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ◊ hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează. 2. (fig.) literatură, scriere fără valoare. (< germ. Makulatur, fr. maculature) Vezi definitia »

oglávă (-ve), s. f. – Curea care menține bățul îmblăciului. – Var. (Trans.) oglaje. Sl. oglavu „cap, căpătîi” (Tiktin). Vezi definitia »

URSÍDĂ, urside, s. f. (La pl.) Familie de mamifere carnivore, având ca tip ursul; (și la sg.) animal din această familie. – Din fr. ursidés. Vezi definitia »