INSECTIVÓR, -Ă adj. Care se hrănește cu insecte. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu insecte; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. insectivore, cf. lat. insectum – insectă, vorare – a devora]. Vezi definitia »

RUBRICATÓR s.n. Ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat. [Cf. it. rubricatore, engl. rubricator]. Vezi definitia »

verzișor, verzișori s. m. (dim.) dolar. Vezi definitia »

DEBITÓR, -OÁRE I. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit² (2); datorat. ◊ (despre conturi) în care debitul² (2) depășește creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr. débiteur, lat. debitor) Vezi definitia »

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator]. Vezi definitia »