gorneác s. m. – Vînt de miază-noapte, vînt rece. – Var. gorneag. Sb., bg. gornjak (DAR; Conev 37), din sl. gornij „înalt, superior”. În Olt. Din aceeași familie fac parte gorniță, s. f. (înv., balcon), din sl. gorĭnica „etaj superior” și gorănă, s. f. (bîrnă de acoperiș), din sl. gorĭnĭ „parte de sus”. Vezi definitia »

tánac s.n. (reg.) lamura făinii. Vezi definitia »

tocmác (-ci), s. m. – Mai, ciocan de lemn mai ales al plăpumarilor. – Var. tocmag. Tc. tokmak (Tiktin). În Mold. Vezi definitia »

burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac). Vezi definitia »

pârvác², pârváci, s.m. (reg.) om bogat și gras. Vezi definitia »