ARTROGRIPÓZĂ s.f. Imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare, asociată adesea cu luxații. [< fr. arthrogryposis]. Vezi definitia »

BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tânguire. Vezi definitia »

platoríță, platoríțe, s.f. (reg.) 1. lăturoaie, scândură groasă, plană. 2. fiecare dintre cele două jumătăți ale miezului de nucă. Vezi definitia »

EPENDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului ependimului. [< fr. épendymite]. Vezi definitia »

capíță (-țe), s. f. – Grămadă conică de fîn. – Mr. căpiță, copiță. Sl. kopica (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 87; Meyer 198; Pușcariu, Lr., 284; Conev 69 și 75); cf. bg. kapica, kopica, kupica, sb. kapica, ceh., pol. kopica „grămadă” și, pornind de la sl., ngr. ϰόπιτσας (Meyer, Neugr. St., II, 33), alb. kopitsë, mag. kopicz. Schimbarea lui o › a pare a fi prezentat dificultăți așa încît unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Cf. Pascu, I, 57, care pornește de la lat. cappa și se referă la vegl. cappa „claie”. Totuși, pare de preferat explicația prin sl.; este vorba de un der. de la sl. kupiti „a aduna”, cf. pol. kopić „a îngrămădi” și rom. cupie. Pentru fonetism, cf. gata. – Der. căpiție, s. f. (grămadă de trestie). Vezi definitia »