IMPRIMÁTUR s.n. (În trecut) Formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. ♦ Autorizație indicând „bunul de tipar” de pe o corectură. [< lat. imprimatur – să se imprime]. Vezi definitia »

HUZÚR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hŭzur. Vezi definitia »

búdur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră. Vezi definitia »

memúr, memúri, s.m. (înv.) funcționar public, comisar. Vezi definitia »

VIVEUR Vö'R/ s. m. (și bon ~) om petrecăreț, om de viață, chefliu. (< fr. viveur) Vezi definitia »