TĂCÉRE, tăceri, s. f. Faptul de a tăcea; p. ext. liniște, calm, acalmie. ◊ Loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ◊ Expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod intenționat). ♦ Pauză, întrerupere mai lungă într-o discuție. ♦ Fig. Indiferență. ♦ Fig. Lipsă de afirmare, de manifestare; apatie, amorțire. – V. tăcea. Vezi definitia »

ÎNNOBILÁRE, înnobilări, s. f. Acțiunea de a (se) înnobila. – V. înnobila. Vezi definitia »

AFECTÁRE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta]. Vezi definitia »

COMEMORÁRE s.f. Acțiunea de a comemora și rezultatul ei; comemorație. [< comemora]. Vezi definitia »

PĂLÍRE¹ s. f. Acțiunea de a păli¹ și rezultatul ei. – V. păli¹. Vezi definitia »