METÓH s. n. v. metoc. Vezi definitia »

stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ ‹ sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea). Vezi definitia »

ARISTOLÓH s. m. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub. (< fr. aristoloche) Vezi definitia »

coh, cóhuri, s.n. (reg.) 1. uzină, turnătorie. 2. vatra foalelor unde se înroșește fierul. Vezi definitia »

MOLÓH, molohi, s. m. (Livr.) Simbol al cruzimii, al lăcomiei, al rapacității; persoană, colectivitate cu astfel de însușiri. – Din n. pr. Moloh. Vezi definitia »