Definita cuvantului dialectică
DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dialectică
sictireală, sictireli s. f. 1. plictis, plictiseală. 2. dojană aspră. 3. v. sictir. Vezi definitia »
MIXTÚRĂ s.f. 1. (Liv.) Amestecătură, amestec. 2. Medicament care constă dintr-un amestec de mai multe substanțe. 3. Amestec alcătuit din mai multe substanțe, materiale, de obicei lichide sau granulare. ♦ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. [Cf. fr. mixture, lat. mixtura]. Vezi definitia »
v'ânătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete Vezi definitia »
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure. Vezi definitia »
carastólă, carastóle, s.f. (reg.) bucată de lemn atârnată sub căruță, cu care se împiedică roatele de dindărăt. Vezi definitia »