SUPRASTRUCTURÁL, -Ă, suprastructurali, -e, adj. Care ține de suprastructură, privitor la suprastructură. – Supra- + structural. Vezi definitia »

COSTÁL, -Ă, costali, -e, adj. Al coastei, care ține de coastă. – Din fr. costal. Vezi definitia »

RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [Pr.: -ri-al] – Din fr. réquisitorial. Vezi definitia »

METÁL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, maleabil și ductil, de obicei solid la temperatura obișnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente și alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se găsește în natură în cantități mici și care se oxidează sau se alterează cu greutate. Metal prețios = aurul, platina și argintul. Metal rar = metal care se găsește în cantități mici sau în stare dispersă în scoarța Pământului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanță chimică. [Pl. și: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall. Vezi definitia »

BIDIMENSIONÁL, -Ă adj. două dimensiuni. (< bi- + dimensional) Vezi definitia »