ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș. Vezi definitia »

ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (Reg.) Astupătoare; dop. – Din astupa + suf. -uș. Vezi definitia »

ȚIPÍȘ, țipișuri, s. n. (Reg.) Pantă abruptă, povârniș, pripor. Vezi definitia »

criș² s.n. (reg.) murdărie, jeg, tină. Vezi definitia »

vaporáș s. n. pl. vaporáșe Vezi definitia »