ETMOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei etmoidale. [< fr. ethmoïdite]. Vezi definitia »

CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella) Vezi definitia »

NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada. Vezi definitia »

CRĂCÚȚĂ, crăcuțe, s. f. Diminutiv al lui cracă; crăculiță. – Cracă + suf. -uță. Vezi definitia »

vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre Vezi definitia »