scuipíci s.n. (reg.) 1. salivă, scuipătură, stupit; expectorație, flegmă, spută. 2. clei, lipici. 3. (în compuse) scuipiciul cucului = lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut de planta alior. Vezi definitia »

PUSNICÍ vb. IV v. pustnici. Vezi definitia »

ZĂPĂCÍ, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec. Vezi definitia »

TRENCI s.n. Pardesiu impermeabil cu croială de raglan; trencicot. [< engl. trench (coat)]. Vezi definitia »

picioci, s.m. cartofi, pere-radacina de la planta cartof Vezi definitia »