VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); fățarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț. 2. (Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain. 3. (Înv.) Care își calcă credința sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învățăturile religiei creștine; păgân. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen. Vezi definitia »

PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien]. Vezi definitia »

măghirán (măghiráni), s. m. – Plantă (Origanum majorana). – Var. magheran. Lat. med. maiorana, prin intermediul it. maggiorana, și de aici pe cale necunoscută, poate ngr. (cf. ματζουράνα) sau sl. (cf. rut. mageran), cf. fr. marjolaine, sp. mejorana (REW 398), germ. Majoran, Meieran. Der. directă din it. (Pascu, Beiträge, 8; Candrea) sau din germ. este puțin probabilă, cea din rut. (Scriban) nu este suficientă pentru a explica extensiunea cuvîntului rom. Vezi definitia »

jopârlán, jopârláni, s.m. (reg.) iepure mare. Vezi definitia »

ORDOVICIÁN, -Ă, ordovicieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a paleozoicului. 2. Adj. Care se referă la ordovician (1) sau la formațiile din această perioadă. [Pr.: -ci-an] – Din fr. ordovicien. Vezi definitia »