RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee. Vezi definitia »

horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban). Vezi definitia »

ciorofleț, ciorofléți, s.m. (reg.) calic, lepădătură, om fără căpătâi, golan. Vezi definitia »

VIULÉȚ, viuleți, adj. m. Diminutiv al lui viu². ◊ (Expr.) Viu-viuleț = viu, nevătămat. – Din viu² + suf. -ul-eț. Vezi definitia »

CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț. Vezi definitia »