MONOCLAMIDÉU, -ÉE I. adj. (despre flori) cu un singur înveliș. II. s. n. pl. plante dicotiledonate anemofile, cu flori monoclamidee. (< fr. monochlmaydé/s/) Vezi definitia »

RELEVÉU s. n. 1. măsurare și reprezentare la scară a elementelor care compun o construcție sau un ansamblu de construcții. 2. copie a unei opere de artă. 3. (stat.) metodă de observare a unei populații, în scopul de a cunoaște numărul sau cantitatea. (< fr. relevé) Vezi definitia »

méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. Vezi definitia »

DICLAMIDÉU, -ÉE adj. diferențiat în două învelișuri florale (caliciu și corolă). (< fr. dichlamydé) Vezi definitia »

SCARABÉU, scarabei, s. m. 1. Insectă din ordinul coleopterelor, cu corpul lat și turtit, de culoare neagră, cu capul și cu picioarele dințate, care se hrănește cu excremente (Scarabeus sacer). 2. Pecete, piatră gravată, bijuterie care înfățișează un scarabeu (1). – Din fr. scarabée, lat. scarabaeus. Vezi definitia »