scoánă s.f. (reg.) persoană mândră, încrezută, înfumurată. Vezi definitia »

CHINÍNĂ, chinine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, sub formă de substanță albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei și a unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanță. – Din fr. quinine. Vezi definitia »

NOTÍȚĂ s. f. însemnare scurtă. ◊ (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc. (< fr. notice) Vezi definitia »

GOÁRNĂ, goarne, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, folosit mai ales în armată; trompetă, trâmbiță. – Din rus. gorn. Vezi definitia »

gáidă (gáide), s. f. – 1. Cimpoi. – 2. Picior. – Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb., bg. gaida. – Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra). Der. directă din bg. (Conev 104) nu este posibilă. Vezi definitia »